Atitudinea schimbă tot

Ca student la medicină, probabil ca a existat măcar o dată când te-ai simţit depăşit de o anumită materie. “Nu pot să învăţ asta” sau “Nu inţeleg nimic” sunt nişte fraze destul de comune. Dar cu toate astea, ai ajuns unde eşti acum. Deci, cumva tot ai trecut şi de cele mai grele examene.

Mereu m-am întrebat de ce unele materii mi s-au părut aşa frumoase iar cu unele nu am reuşit deloc să mă “inţeleg”. Dupa 4 ani de medicină, am ajuns la o concluzie. Motivul are o componentă obiectivă – materiile chiar erau grele, şi una subiectivă – atitudinea mea faţă de ele. În timp ce prima nu poate fi schimbată, a doua depinde total de mine. De multe ori am plecat de la bun început cu ideea că “asta nu e de mine” sau “mă depăşeşte, nu-mi place” şi practic am renunţat fără a încerca măcar. Apoi, m-am trezit în sesiune că trebuie să fac cumva să învăţ şi să iau examenul.

Aşa că am încercat să-mi schimb atitudinea faţă de aceste materii. Mi-am propus să mă apuc de învăţat cu ideea că “nu e chiar atât de complicat”. Şi ce să vezi? Chiar nu era. Cu puţin mai mult efort decât la celalalte, chiar şi materiile alea horror erau abordabile. Poate să fie descurajant şi când auzi că se pică sau că se iau note mici, dar ce se întâmplă în celelalte cazuri? Treci şi poţi să iei şi notă mare. Deci dacă alţii pot, tu de ce nu ai putea? Mai mult, parcă odată ce îţi schimbi atitudinea, apare şi motivaţia aia pe care o pierdusei la un moment dat. Iar atunci când ai o atitudine pozitivă asupra lucrurilor şi mai eşti şi motivat să duci totul la bun sfârşit, ce îţi mai lipseşte? Munca. Combină-le pe toate 3 şi o să vezi schimbarea.

De multe ori nu am realizat că cel mai mare duşman al meu am fost tot eu. M-am sabotat singură în multe sesiuni când am refuzat efectiv să fiu mai optimistă şi să muncesc mai mult sau, când în loc să fi învăţat, stăteam şi mă gândeam cât de mult mai am până termin materia şi cât de puţin timp la dispoziţie. Nici nu dădusem examenul dar deja vedeam restanţa. In loc să mă fi gândit la tot felul de scenarii, puteam să fac ceva concret ca să nu ajung în scenariile de care mă temeam atât de mult.

E uşor să spun toate lucrurile acestea acum, dar la momentul respectiv, erau foarte greu de făcut. După ce am mai acumulat ceva experienţă, pot spune că acum atitudinea mea este ceva de genul: „e complicat, dar pot să învăţ”. Ideea de examen deja nu mai este ceva care să mă sperie în vreun fel. În orice caz, totul vine din interior şi de la percepţia noastră asupra lucrurilor. Iar noi, oamenii, suntem flexibili. Atitudinea nostră se poate schimba, şi odată cu ea se schimbă multe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s