Cursuri la care particip… cu drag

Da, ştiu, la început poate părea că sunt sarcastică, dar există şi astfel de cursuri. Nu sunt multe, ce-i drept. Dacă mă gândesc bine, au fost chiar puţine de-a lungul anilor, poate 1-2 în fiecare an. Şi totuşi, ce a fost diferit? De ce unele cursuri mi-au plăcut şi altele nu?

Mi-am dat seama că nu e vorba de materie în sine, ci de profesori şi modul fiecăruia de a preda. Nu am suportat niciodată cursurile la care mergeam doar ca să asist la o lectură de pe slide-uri. Şi din păcate, au fost câteva de genul. Oricât de importantă ar fi fost materia respectivă, nu puteam să îmi menţin concentrarea mai mult de primele 5 minute. Nu exista niciun fel de interacţiune între profesor şi student. Uite, asta e informaţia, ai fost atent, bine, n-ai fost atent, iar bine. Apoi, tu ca student, pleci de la curs cu gândul “Asta puteam să fac şi eu acasă. Data viitoare nu mai vin.” Iar apoi se intreaba profesorii de ce nu mai vine nimeni la curs.

Poţi să-ţi dai seama foarte uşor când ai în faţă un profesor care vine ca să te înveţe ceva sau unul care vine doar pentru că asta e obligat să facă. Dacă profesorul nu e interesat, nici studenţii nu sunt, apoi profesorul vede că studenţii nu sunt interesaţi, aşa că, el de ce ar fi? Şi uite aşa apare un cerc vicios.

Pe de altă parte, cursurile care chiar mi-au plăcut, au fost cele la care se vedea clar că profesorul îşi doreşte ca tu să rămâi măcar cu câteva noţiuni esenţiale după curs. Şi aşa e şi normal. Restul lucrurilor îţi rămân ţie de aprofundat acasă. În momentul în care vezi că un profesor îţi vorbeşte liber, se străduieşte să simplifice lucrurile cât mai mult ca să poţi să înţelegi, îţi face scheme, îţi mai strecoară câte un exemplu din practică, parcă începe să-ţi fie drag să îl asculţi.

Cel mai bun exemplu care îmi vine în minte acum este cursul de istoria medicinei din anul I. Istoria medicinei… o materie de presesiune, examen uşor, noţiuni fără de care poţi să termini medicina bine mersi. Cu toate astea, cursul mi s-a părut atât de interesant. Pe langă faptul că era informativ, era şi amuzant. Între noi şi profesor parcă era o relaţie de colegialitate, o atmosfera destinsă, parcă era o gură de aer proaspăt. Ţin minte că dura destul de mult cursul. Desigur, o variantă mai uşoară ar fi fost lectura de pe slide-uri. Cursul ar fi durat 45-50 de minute cel mult, am fi plecat acasă la fel cum am venit şi viaţa mergea înainte. Acum, chiar am ajuns să admir profesorii pe care chiar îi interesează cu ce rămân studenţii după curs şi care se străduiesc să facă materia placută pentru noi.

Bineînţeles, oricât de bine ar fi făcut un curs, nu o sa rămâi cu toate noţiunile care ţi-au fost predate. Consider că cel mai important este ca la sfârşitul fiecărui curs să ai o bază pe care să poţi să construieşti singur. Adică, să ştii câteva informaţii esenţiale din lecţia respectivă, ca să poţi învăţa în continuare acasă. Si din păcate, nu se întâmplă mereu asta.

3 gânduri despre „Cursuri la care particip… cu drag

  1. AA course on the history of medicine would be fun. I listening to a 36 lecture course on The History of Theology while I drive to work and back every day. It’s fascinating.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s