Sleep: friend or enemy?

Without a doubt, a good night’s sleep is healthy for both our mind and body. It boosts our mood for the next day, the brain is more rested and we can concentrate better. What more does sleep do?

  • keeps our heart healthy by lowering the blood pressure during the night
  • lowers the level of sugar in the blood
  • strengthens the immune system

But I believe that the most important thing is that when we are rested, the brain works better and we are more productive during the day.

An adult needs from 7 to 9 hours of sleep a night, but of course, some of us function just as well with 6 hours of sleep and some of us are the so called “long sleepers”, meaning people who constantly need 9 or more hours of sleep.

But we all know that we won’t always be able to get the necessary amount of sleep every night. So, it’s ok to sleep a little more on the weekends to recharge our batteries for the following week. Also, taking a nap may improve our day. Napping 2-3 times a week is fine but napping every day is a sign of a disorganized nighttime sleep. So, before thinking there might a more serious health problem, we should try to have an adequate sleep schedule. Personally, I can go for days with 6 hours of sleep at night and be just fine the next day or I can sleep 7-8 hours a night and still take a nap during the day. I think it depends very much on how busy I am. Sometimes I have so many things to do that I don’t have time to sleep or think about sleep.

But how about too much sleep? Is there such a thing? Well, yes! Some say that sleeping too much can be more harmful than not sleeping enough. Constantly sleeping more than 9 hours a night can hide another health problem (depression for example) or it can mean that we get poor quality sleep. I know very well what a bad sleep feels like. I had nights when I would wake up multiple times and hardly be able to go back to sleep. I think it was mostly because of stress or anxiety.

So, what’s so bad about sleeping too much for too long? From what I experienced, sleeping too much made me so unproductive during the day. I had no desire to get work done or to do any activity except lying in bed. I also read that sleeping too much can be associated with risk of heart disease, obesity or diabetes.

I admit, as a student, my sleep schedule can be a little chaotic sometimes, especially during final exams. I used to study late, get some sleep (6 or less hours), wake up and study again. At some point, it happened to me to read a paragraph and then be like “Wait, what did I just read?” and read it again. That was the moment I realized I was not getting enough sleep. But was I able to sleep more? No. I would wake up naturally in the morning, without an alarm because of the stress of not studying enough. So what could I have done except for getting up and start studying?

Sleep is an important factor in our lives. It’s part of our health and we should try as much as possible to have at least a decent sleep every night. Also, there’s no point in pushing ourselves into excessive studying when our brain just wants to rest. On the other hand, like I said, too much sleep also does no good. Each of us should find what sleep schedule suits us best and try to stick to it as much as possible.

Schimbarea: de la liceu la facultate

„You must welcome change as the rule, but not as your ruler.”  


Denis Waitley

Pentru unii dintre noi schimbarea poate fi destul de dificilă, însă nu trebuie privită ca un lucru negativ, mai ales înainte ca aceasta să se fi produs. Să lăsăm în urmă zona noastră de confort şi să ne adaptăm la un stil de viaţă diferit poate însemna o provocare, dar până la urmă, este lucrul care ne aminteşte că viaţa merge înainte şi că suntem într-o continuă evoluţie. Schimbarea poate apărea oriunde – pe plan emoţional, profesional, fizic etc. Zi de zi schimbăm mici lucruri la noi, câteodată neconştientizând asta.

Poate că de multe ori te-ai întrebat „Ce e diferit la facultate faţă de liceu?”, „E mai greu? Mai uşor?”, „Cum mă acomodez mai repede la noul program?”. Cu siguranţa, fiecare dintre noi percepe lucrurile în propriul său mod. Eu voi povesti din propria experienţă cum mi s-a părut această trecere de la liceu la facultate.

Consider că cel mai categoric lucru a fost programul. La liceu fusesem obişnuită cu clasicul program de 6 ore dimineaţa în fiecare zi (asta în cazurile optimiste când reuşeam să ajung la prima oră şi nu plecam de la ultima), după care aveam restul zilei la dispoziţia mea (cu excepţia orelor în care trebuia să merg la meditaţii). La facultate totul e diferit. În primul rând, programul diferă de la o zi la alta. În unele zile aveam program de 2 ore, iar în altele de 12. Stai aşa…12? Da. Acum vorbesc strict de primul an. Probabil nu voi uita vreodată ziua de miercuri, când o dată la 2 săptămâni aveam 12 ore fără pauză şi numai lp-uri cărora nu prea îmi permiteam să le dau skip decât cu absenţă. Totuşi, nu stăteam de la fix la fix la un lp, deci aveam cam 20-30 de minute pauză între ele. Oricum, ajungeam la ultimul lp, biochimia, de parcă nu mai dormisem de câteva zile, de abia mai ţineam ochii deschişi şi încercam din greu să mă şi concentrez când gândul îmi tot zbura la mâncarea de acasă şi la patul care mă aştepta. În fine, acesta a fost un caz special care nu s-a mai repetat de atunci. Diferenţa majoră pe care vreau s-o evidenţiez este că la facultate programul se poate întinde pe toată ziua, cu câteva pauze. De asemenea, poţi să ai o zi foarte aglomerată, urmată de o zi cu un singur stagiu/curs. Mesele la ore fixe sau somnul de după-amiază vor fi date peste cap de cele mai multe ori. Inevitabil vei avea probleme personale, va trebui să lipseşti iar apoi să recuperezi. Dacă eşti interesat să afli mai multe despre program, stai liniştit. Voi aborda mai în detaliu subiectul acesta într-un articol viitor.

Mersul la facultate poate însemna pentru unii dintre voi mutatul în alt oraş, chirie, cămin. Pentru mine nu a fost cazul, însă cunosc persoane care au preferat să treacă de la cămin la chirie şi invers. Aici depinde de preferinţele fiecăruia şi nu numai. Intervin mai mulţi factori cum ar fi bugetul, locaţia, colegii de cameră etc. Când vine vorba de cămin, pot spune că am cunoscut persoane care s-au adaptat destul de uşor şi cărora chiar le-a plăcut. Aşa că nu fi pesimist în privinţa căminului înainte să vezi cum stă treaba.

O altă schimbare majoră vor fi colegii. E greu să-ţi iei la revedere de la colegii de liceu alături de care ai petrecut atâtea momente frumoase. Poate cu o parte din ei te vei mai întâlni şi la facultate, ceea ce te va face să te simţi puţin mai confortabil. Dar ce faci dacă eşti o fire mai introvertită şi nu cunoşti pe nimeni din noua ta grupă? Stai liniştit. La medicină am întâlnit cam toate tipologiile de oameni, aşa că mai devreme sau mai târziu tot vei vedea cu cine eşti pe aceeaşi lungime de undă şi crede-mă, vei lega prietenii frumoase. Desigur, asta se poate întâmpla chiar din primele zile sau după câţiva ani. Nu e o regulă. Iar în rest, nu trebuie să fii prieten cu toată lumea. Poţi păstra o relaţie simplă de colegialitate cu cei cu care simţi că nu te inţelegi aşa bine. Totuşi, încearca să eviţi conflictul şi să rezolvi neînţelegerile într-un mod frumos. E destul de obositor să ştii că în grupa ta există o atmosferă tensionată şi că pleci de acasă cu gândul că mergi într-un loc unde nu te simţi în largul tău.

Sunt sigură că te-ai întrebat şi cum sunt petrecerile la medicină. E adevarat, în primul an vei dori să mergi la petreceri, să te distrezi, mai ales la sfârşitul unei săptămâni grele. Eu, cel puţin, am fost la mult mai multe petreceri în facultate decât în liceu. În primele săptămâni veneau mulţi oameni, apoi, pe parcurs, erau tot mai puţini. E drept, începe să te prindă oboseala şi poate o să preferi o simplă ieşire cu prietenii sau chiar să stai acasă la un serial. Da, e mişto gândul că acum eşti student, dar nu exagera nici cu petrecerile. Important este să gaseşti un echilibru între învăţat si distracţie. Prea mult din oricare dăunează.

Şi dacă tot am zis de învăţat, ar trebui să ştii că la medicina e mult de învăţat şi vei simţi asta chiar de la primele lp-uri de anato. De multe ori vei ajunge obosit acasă şi nu vei mai putea învăţa pentru ziua următoare. Nu trebuie să te panichezi. Există weekend, iar câteva ore în zilele acelea sunt suficiente ca să treci o data prin materia facută în săptămâna respectivă. Cel mai important sfat ar fi să nu laşi totul pe sesiune. Chiar dacă doar lecturezi şi nu înveţi din timpul anului, tot va fi o mare diferenţă.

La un moment dat începuse să-mi fie dor de programul din liceu. Viaţa era mult mai simplă pe atunci. Dar cert este că fără schimbare viaţa noastră ar stagna. În cele din urmă, am reuşit să iau programul ca atare şi să mă adaptez la el. Îţi garantez că o să reuşeşti şi tu. Problema nu este schimbarea în sine ci atitudinea ta faţă de ea.

De ce am ales medicina?

Este o întrebare bună, care mi-a fost adresată de multe ori şi la care am răspuns cel mai adesea în două feluri: “Nu mi-a plăcut altceva” sau “Nu m-am văzut făcând altceva”. Desigur, atunci când îmi pun singură întrebarea asta, mai ales in sesiune, răspunsul este “Nu ştiu”, dar trec repede peste întrebările existenţiale şi mă întorc la învăţat.

Eu am terminat liceul pe mate-info. Ştiinţele sau filologia nu fuseseră niciodată o opţiune. La început nu aveam planuri pentru facultate. Părea că mai e timp să mă gândesc. Asta până în clasa a 11-a, când m-a lovit dintr-o dată întrebarea “Eu la ce facultate vreau?”. Aşa că am început să mă gândesc şi să le exclud. Info? Nu mă atrage şi nu mă pricep. Drept? Hmm, poate. ASE? Nu, clar nu. Poliţie? Ar fi mişto să fiu doamna detectiv dar să fim serioşi… nu jucam în CSI sau ceva. Arhitectură? Nu cred că mi s-ar potrivi. Medicină…? Ar fi o variantă. Şi din a fi o variantă, a ajuns la a fi singura variantă. Devenisem setată pe medicină. Era medicina sau nimic. Am refuzat să îmi depun dosarul şi la altă facultate ca să am ce face în cazul în care nu luam admiterea. Dar eu nu concepeam acest lucru. Mereu mi-am zis „Dacă alţii pot, eu de ce să nu pot?” Şi până la urmă cred ca a fost o motivaţie în plus.

Tot ce ştiam la momentul respectiv despre medicină era că trebuie să învăţ. Mult. Ştiam că nu e o facultate uşoară dar am avut încredere în mine şi în faptul că pot să o fac. Aşa că am luat hotărârea cea mare: dau la medicină. Ca orice alt elev, m-am apucat de meditaţii la chimie şi biologie. Biologia mi-a plăcut mereu însă cu chimia nu aveam nicio tangenţă. Cu toate astea, am reuşit să învăţ. Problema mea nu fusese că nu puteam ci că nu mă interesase până la momentul acela. Mulţi au crezut că nu o sa reuşesc, dar am intrat din prima încercare cu lăudabila notă de 9,85. Am ajuns la concluzia că totul e să vrei. Bine, trebuie să te ducă şi capul. Medicina nu e numai toceală. Acum, poţi să foloseşti numai metoda asta, dar unele lucruri trebuie învăţate logic, înţelese. Odată ce inţelegi cum funcţionează, totul devine mult mai uşor.

Nu o să mint. Nu am pornit de la ideea că vreau să ajut oameni, să le salvez viaţa. Nu mă vedeam ca o viitoare eroină. Şi nici pe departe nu m-am gândit la bani. Consider că nu merită să îţi alegi o meserie pe care nu o faci cu drag doar pentru că eşti bine plătit. Pur şi simplu am considerat că domeniul medical este fascinant şi că încă sunt atâtea lucruri care urmează să fie descoperite. Pe scurt, am avut presimţirea că o să-mi placă.

Relaţia mea cu medicina e una de genul love-hate. Mereu vreau să-i spun “Îmi place de tine, ok? Dar mă enervezi că uneori eşti atât de complicată!” Şi cu toate astea, tot la medicina aş da. Consider că ai parte de experienţe frumoase, pe care nu le-ai putea trăi altundeva. Evident, ai parte şi de experienţe mai urâţele, dar e ca orice alt lucru din viaţa… şi cu bune şi cu rele.

Dacă îţi pui întrebarea “Să dau la medicină?”, în primul rând, fii convins că o faci pentru că asta îţi doreşti şi nu pentru că eşti influenţat de alţi factori. În al doilea rând, fii convins că îţi place. Nu trebuie neapărat să fie o pasiune, dar cel puţin să îţi placă. În al treilea rând, ia în considerare faptul că nu o să fie aşa cum te aştepţi. Medicina nu e ca în serialele pe care le vizionezi în liceu. Şi nu în ultimul rând, pregăteşte-te să nu ai timp de nimic, să ajungi frânt seara acasă şi evident, să pui sub semnul întrebării alegerea făcută.