Prea multă informație, prea puțină practică

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 3434f2bd2f8b6868d503f46255c08977.jpg

Faptul că la medicină e foarte mult de învățat este deja un lucru cunoscut atât de cei din domeniu cât şi de cei din afară. Până la urmă, când alegi să dai la această facultate îți asumi că o să trebuiască să înveți… mult. Dar acum problema mea este alta. Am ajuns mai demult la concluzia că noi învățăm foarte multă teorie, dar nu ştim cum s-o aplicăm.

Spre exemplu, mai ales la materiile din ultimii 2 ani, cred că am avut în medie 200-300 de pagini de învățat pentru fiecare materie. În sesiunea trecută am citit undeva la peste 1000 de pagini iar in sesiunea de acum din vară sunt undeva la 500 de pagini (nu bag mâna în foc că am făcut cea mai bună aproximare deoarece e putin greu să converteşti slide-urile in pagini). Să zicem că tragem linie la sfârşit de an şi avem un total de 1500 de pagini (cu indulgență). Dacă ar fi să luăm fiecare student din acest an şi să-l punem față în față cu pacientul, oare câți dintre noi s-ar descurca?

Problema este că noi putem invăța cât să luam note bune la un examen, dar mare parte din informație se sterge la scurt timp dupa acesta. Mereu m-am întrebat de ce trebuie sa fie atâta materie. Și aici o să critic puțin și felul în care multe cărți din care am învățat sunt scrise: fraze interminabile, exprimare încurcată şi foarte multe detalii. De multe ori mi s-a întâmplat să încep un paragraf, iar până să ajung la finalul lui să uit de unde am plecat, sau să citesc o fraza de 3-4 rânduri care putea fi sintetizată şi într-un singur rând.

De multe ori ni s-a spus în facultate că noi nu tratăm boala, ci bolnavul. Lucru adevărat. Dar cum se presupune că tratăm bolnavul dacă noi de abia interacționăm cu el? În plus, ceea ce vedem noi sau ceea ce palpăm ne ramane mult mai bine în minte decât 10 pagini de teorie. O altă mare problemă pe care am observat-o este pierderea în detalii.  Atunci când avem un volum mare de informație care trebuie citită, nu ne mai dăm seama care e informația de bază aşa că tindem să uităm lucruri importante, elementare, deoarece suntem îngropați în zeci de detalii.

Părerea mea este că fiecare materie ar trebui să aibă un suport de curs undeva la maxim 100 de pagini dar să ştii clar că aceea este informatia de bază a materiei respective. Desigur, pot să rămână şi cărțile de 300 de pagini pentru cei care sunt interesați de materia respectivă şi vor să aprofundeze. Poate mă înşel, dar în opinia mea, este mai important să ştii bine și concret câteva lucruri mai importante, decât să ai o idee vagă şi informația să ți se amestece în creier când încerci să îți aduci aminte de o materie din trecut.

Ce înseamnă norocul?

După aceşti 4 ani jumate de medicină, mi-am dat seama cât de mult înseamnă să ai noroc, să se alinieze astrele şi lucrurile să meargă în favoarea ta la un examen. Acum na… dacă nu înveţi nimic, nu prea sunt lucruri care pot merge în favoarea ta, dar totuşi, şansele nu sunt zero. Şi desigur, chiar dacă înveţi bine, destul de bine, tot există o şansă ca lucrurile să meargă prost. Şi din păcate (sau fericire), de multe ori totul ţine de noroc.

Îmi amintesc cele 3 restanţe ale mele din facultate: fizio, anato si morfo. Recunosc, la fizio am frecat menta înainte de examen, dar la celelalte 2 spun cu sinceritate că am avut ghinion. Nu ştiam totul la perfecţie, nu eram de 10 şi nici nu aveam o asemenea pretenţie, dar dacă aş fi avut alte subiecte sau un alt profesor la examen, sigur nu aş fi avut restanţe. Până la urmă, toţi avem părţi din materie pe care le stăpânim mai bine şi părţi pe care nu reuşim să le învăţăm la fel de bine, sau poate chiar deloc. Dacă se întâmplă să-ţi pice subiecte fix din ceea ce nu stăpâneşti sau fix din capitolul ăla pe care nu ai mai avut timp să-l înveţi… ce poţi face? E ghinion.

Şi cel mai nasol e cand vezi că tu ai ghinion pur şi colegul ăla care a citit şi el câteva capitole are subiecte fix din ele. Dar pana la urma ce poţi face? Asta e. Eu am încetat să mai fiu nervoasă din cauza asta. Şi eu am avut noroc cand alţii au avut ghinion. Dacă mă gândesc mai bine, balanţa noroc-ghinion e destul de echilibrată în cazul meu. Am acceptat că exista acest factor incontrolabil la examene şi deja nu mă mai afectează în vreun fel.

Dar totuşi, ce înseamnă norocul în sesiunea online? Norocul poate face diferenţa între un 9 şi un 10, între bursă şi fără bursă, adică deja nu mai are rost să vorbim de picat în vremurile astea. Să ai ghinion să primeşti o grilă greşită poate însemna un punct în minus la notă. Şi situaţia asta se poate repeta la mai multe examene. Revin la balanţa noroc-ghinion. Şi în sesiunea asta am avut parte de ambele, dar per total, cred că a înclinat puţin în favoarea norocului. No hate, anul trecut am avut ghinion urmat de ghinion. Totusi, acum a fost o combinaţie de noroc şi învăţat. Probabil că dacă nu aş fi învăţat, nici nu aş fi avut noroc. Cum am spus, e destul de greu să ai noroc când nu înveţi.

Pentru ca ceea ce faci la examen să nu fie foarte mult influenţat de noroc sau ghinion, încearcă să înveţi cât mai mult şi cat mai bine. Dacă tu ştii materia, chiar şi cel mai rău prof o să te treacă şi chiar şi cele mai urâte subiecte o să fie abordabile. Şi încă un lucru important: niciodată să nu spui “Care sunt şansele să-mi pice fix asta?”. Crede-mă… sunt.