Prea multă informație, prea puțină practică

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 3434f2bd2f8b6868d503f46255c08977.jpg

Faptul că la medicină e foarte mult de învățat este deja un lucru cunoscut atât de cei din domeniu cât şi de cei din afară. Până la urmă, când alegi să dai la această facultate îți asumi că o să trebuiască să înveți… mult. Dar acum problema mea este alta. Am ajuns mai demult la concluzia că noi învățăm foarte multă teorie, dar nu ştim cum s-o aplicăm.

Spre exemplu, mai ales la materiile din ultimii 2 ani, cred că am avut în medie 200-300 de pagini de învățat pentru fiecare materie. În sesiunea trecută am citit undeva la peste 1000 de pagini iar in sesiunea de acum din vară sunt undeva la 500 de pagini (nu bag mâna în foc că am făcut cea mai bună aproximare deoarece e putin greu să converteşti slide-urile in pagini). Să zicem că tragem linie la sfârşit de an şi avem un total de 1500 de pagini (cu indulgență). Dacă ar fi să luăm fiecare student din acest an şi să-l punem față în față cu pacientul, oare câți dintre noi s-ar descurca?

Problema este că noi putem invăța cât să luam note bune la un examen, dar mare parte din informație se sterge la scurt timp dupa acesta. Mereu m-am întrebat de ce trebuie sa fie atâta materie. Și aici o să critic puțin și felul în care multe cărți din care am învățat sunt scrise: fraze interminabile, exprimare încurcată şi foarte multe detalii. De multe ori mi s-a întâmplat să încep un paragraf, iar până să ajung la finalul lui să uit de unde am plecat, sau să citesc o fraza de 3-4 rânduri care putea fi sintetizată şi într-un singur rând.

De multe ori ni s-a spus în facultate că noi nu tratăm boala, ci bolnavul. Lucru adevărat. Dar cum se presupune că tratăm bolnavul dacă noi de abia interacționăm cu el? În plus, ceea ce vedem noi sau ceea ce palpăm ne ramane mult mai bine în minte decât 10 pagini de teorie. O altă mare problemă pe care am observat-o este pierderea în detalii.  Atunci când avem un volum mare de informație care trebuie citită, nu ne mai dăm seama care e informația de bază aşa că tindem să uităm lucruri importante, elementare, deoarece suntem îngropați în zeci de detalii.

Părerea mea este că fiecare materie ar trebui să aibă un suport de curs undeva la maxim 100 de pagini dar să ştii clar că aceea este informatia de bază a materiei respective. Desigur, pot să rămână şi cărțile de 300 de pagini pentru cei care sunt interesați de materia respectivă şi vor să aprofundeze. Poate mă înşel, dar în opinia mea, este mai important să ştii bine și concret câteva lucruri mai importante, decât să ai o idee vagă şi informația să ți se amestece în creier când încerci să îți aduci aminte de o materie din trecut.

Ce înseamnă norocul?

După aceşti 4 ani jumate de medicină, mi-am dat seama cât de mult înseamnă să ai noroc, să se alinieze astrele şi lucrurile să meargă în favoarea ta la un examen. Acum na… dacă nu înveţi nimic, nu prea sunt lucruri care pot merge în favoarea ta, dar totuşi, şansele nu sunt zero. Şi desigur, chiar dacă înveţi bine, destul de bine, tot există o şansă ca lucrurile să meargă prost. Şi din păcate (sau fericire), de multe ori totul ţine de noroc.

Îmi amintesc cele 3 restanţe ale mele din facultate: fizio, anato si morfo. Recunosc, la fizio am frecat menta înainte de examen, dar la celelalte 2 spun cu sinceritate că am avut ghinion. Nu ştiam totul la perfecţie, nu eram de 10 şi nici nu aveam o asemenea pretenţie, dar dacă aş fi avut alte subiecte sau un alt profesor la examen, sigur nu aş fi avut restanţe. Până la urmă, toţi avem părţi din materie pe care le stăpânim mai bine şi părţi pe care nu reuşim să le învăţăm la fel de bine, sau poate chiar deloc. Dacă se întâmplă să-ţi pice subiecte fix din ceea ce nu stăpâneşti sau fix din capitolul ăla pe care nu ai mai avut timp să-l înveţi… ce poţi face? E ghinion.

Şi cel mai nasol e cand vezi că tu ai ghinion pur şi colegul ăla care a citit şi el câteva capitole are subiecte fix din ele. Dar pana la urma ce poţi face? Asta e. Eu am încetat să mai fiu nervoasă din cauza asta. Şi eu am avut noroc cand alţii au avut ghinion. Dacă mă gândesc mai bine, balanţa noroc-ghinion e destul de echilibrată în cazul meu. Am acceptat că exista acest factor incontrolabil la examene şi deja nu mă mai afectează în vreun fel.

Dar totuşi, ce înseamnă norocul în sesiunea online? Norocul poate face diferenţa între un 9 şi un 10, între bursă şi fără bursă, adică deja nu mai are rost să vorbim de picat în vremurile astea. Să ai ghinion să primeşti o grilă greşită poate însemna un punct în minus la notă. Şi situaţia asta se poate repeta la mai multe examene. Revin la balanţa noroc-ghinion. Şi în sesiunea asta am avut parte de ambele, dar per total, cred că a înclinat puţin în favoarea norocului. No hate, anul trecut am avut ghinion urmat de ghinion. Totusi, acum a fost o combinaţie de noroc şi învăţat. Probabil că dacă nu aş fi învăţat, nici nu aş fi avut noroc. Cum am spus, e destul de greu să ai noroc când nu înveţi.

Pentru ca ceea ce faci la examen să nu fie foarte mult influenţat de noroc sau ghinion, încearcă să înveţi cât mai mult şi cat mai bine. Dacă tu ştii materia, chiar şi cel mai rău prof o să te treacă şi chiar şi cele mai urâte subiecte o să fie abordabile. Şi încă un lucru important: niciodată să nu spui “Care sunt şansele să-mi pice fix asta?”. Crede-mă… sunt.

Experienţa examenelor online

Deja este a doua sesiune online şi lucrurile merg doar din rău în mai rău. De la început nu mi-a plăcut metoda aceasta de examinare din motive pe care le-am menţionat şi în trecut. Medicina nu se învaţă acasă, examenele nu sunt făcute pentru a fi date de acasă. Şi încă ceva ce nu înţeleg… restaurantele sunt acum deschise. Şi înainte, am tot văzut prin oraş cum stăteau oamenii în bulele alea de plastic afară la lumina şi căldura radiatoarelor, unii peste alţii, pretinzând ca e spaţiu deschis, deci e ok, măsurile sunt respectate. Cu toate astea şi cu toate sălile de care dispune facultatea, noi nu am putut da examenele fizic.

În plus, sesiunea asta s-a schimbat puţin structura examenelor. La fiecare materie avem un minut pe grilă şi imposibilitatea de a ne întoarce la o grilă precedentă şi de a-i modifica răspunsul. Pot înţelege ideea de “minutul şi grila”. Hai să nu ne ascundem după deget. La examenele online se copiază. Prea mult timp pentru grile înseamnă că până şi cei care habar nu au ce materie au avut de învăţat o să aibă timp să caute răspunsul. Dacă ai citit măcar o dată, ai o idee unde ar trebui să cauţi răspunsul. Iar dacă ai învăţat, unele grile pot fi rezolvate şi în 10-15 secunde. Însă, pentru cineva care nu ştie ce şi unde să caute la majoritatea grilelor, un minut s-ar putea să nu fie suficient. Părerea mea este că poate fi o metodă de departajare… cât de cât.

Ceea ce nu pot înţelege este de ce să nu mă pot întoarce la o grilă anterioară. Să zicem că printre primele grile am câteva mai dificile la care am nevoie de timp de gândire mai mult de un minut. Eu nu am de unde să ştiu cum vor fi grilele ce vor urma. Dacă eu la minutul 10 sunt abia la grila 5, normal că încep să mă panichez şi nu mai pot să gândesc cum trebuie. Până la urmă, la un examen normal am posibilitatea să-mi modific răspunsul final. Se mai întâmplă să-ţi aduci aminte mai greu unele lucruri.

Desigur, pe lânga asta, rămân şi vechile probleme – grilele greşite. Şi când zic că sunt greşite, sunt sigură de asta, pentru ca am verificat în curs. După asta stai şi începi să dai mail pe la profesori pentru ca o grilă poate face diferenţa între note. Iar la pachet cu asta vine faptul că nu toată lumea are aceleaşi grile şi e destul de frustrant să vezi că tu ai avut ghinion de grile greşite şi alţii nu.

Principalul lucru care mă enervează cel mai tare la examenele online este că exista mulţi factori pe care nu îi poţi controla:

  • foloseşti un pc sau un laptop a cărui baterie rezistă câteva minute fără să fie băgat în priză şi te trezeşti că se ia curentul
  • wifi-ul începe să facă figuri şi trebuie să treci rapid pe hotspot
  • platforma de examen începe să facă figuri şi nu înţelegi de ce, că totul pare în regulă cu wifi-ul
  • laptopul se hotărăşte că e un moment bun să se blocheze şi tu stai acolo şi aştepţi neputincios întrebându-te cu ce ai greşit în viaţa asta

Mi se pare frustrant să nu poţi să dai examenul cum trebuie din cauza acestor factori pe care oricum nu ai cum să îi controlezi. Mi-e dor de vremurile când cea mai mare problemă era că nu învăţasem destul de bine. Măcar asta era ceva ce depindea de mine.

Sper totuşi că asta e ultima sesiune online. Da, e mai greu să dai examene fizic, dar aşa e normal. Trebuie să înţelegem că situaţia de acum nu e una normală. Chiar dacă încet-încet am început să ne adaptăm la cum sunt lucrurile în momentul de faţă, trebuie să ne întoarcem la cum erau înainte de pandemie.

De ce e important să înveţi din timp?

Aşa cum am zis într-un articol anterior, o să revin asupra temei “învăţatului” şi o să vorbesc din propria experienţă pe care am acumulat-o de-a lungul anilor. Şi acum când stau şi mă gândesc, am schimbat puţin abordarea faţă de anul întâi.

În anul întâi nu am pus deloc accent pe învăţatul din timpul semestrului. Singura materie la care mai răsfoiam câte ceva era anatomia. Şi pun accent pe “răsfoiam”. În rest, învăţatul propriu-zis venea în sesiune. Timpul mi-a ajuns şi am obţinut şi note bune, dar totul putea fi mult mai uşor dacă citeam măcar ceva şi în timpul semestrului. Pe atunci mă gândeam “De ce să mă chinui de acum? E timp destul în sesiune.” Şi am avut dreptate până la urmă. A fost greu, dar am reuşit.

Acum însă, mi-am schimbat această gândire. Cam prin anul 3 mi-am dat seama că m-a ajutat enorm să citesc din timp la fiecare materie. Prin citit nu mă refer la învăţat, ci mai mult la o lectură care nu necesită prea mult efort intelectual şi în urma căreia rămâi cu o idee de ansamblu asupra lecţiei. Poate că nu pare mare lucru, dar dimpotrivă, face o mare diferenţă în sesiune. În plus, dacă mai eşti şi puţin atent la cursuri, îţi mai trece nişte informaţie pe la ureche. Vrei nu vrei, tot se prinde câte ceva de tine şi ai surpriza ca atunci când te apuci serios de învăţat, să te gândeşti “A, da, îmi aduc aminte de asta”.

Fără îndoială, vor fi foarte multe lucruri noi, de care nu ai mai auzit şi asupra cărora o să te documentezi singur. E mult mai bine ca în momentul în care deja te afli în sesiune să nu mai existe informaţie total străină. Mai mult de atât, poate vei avea câteva întrebări sau nelămuriri pe care poţi sa i le adresezi profesorului de curs sau de stagiu.

Există totuşi şi cazuri când studenţi care nu au citit nimic în timpul anului au trecut cu bine de sesiune, chiar şi cu note mari. Imposibil nu este, doar că îţi faci misiunea mult mai grea decât ar trebui să fie. Învăţatul în timpul anului nu este ceva care să îţi ocupe foarte mult timp. Poţi citi câte ceva în timpul săptămânii sau în weekend, câteva ore adunate toată săptămâna. Cel mai avantajos lucru este faptul că nu eşti presat de timp şi de faptul că ştii că se apropie examenul. Cum am zis, este o lectură care necesită minimul de efort şi timp, dar care este extrem de folositoare.