Nu face azi ce poţi lăsa pe mâine

Până la urmă… ce e cu toată graba asta? Parcă de la un anumit moment al vieţii noastre, toţi suntem grăbiţi, simţim o presiune constantă că avem atâtea de făcut şi prea puţin timp. Dar totul se amplifică mai ales când auzim de termene limită. Nu contează cât de departe e acel termen limită, doar simpla lui existenţă o perturbă pe a noastră. Dar oare nu suntem noi cei care exageram câteodată? Poate nu termenul limită în sine este problema, ci atitudinea noastră faţă de el.

De exemplu, să zicem că azi ai aflat că peste 3 zile ai de prezentat un proiect la facultate. Foarte repede îţi dai seama că ai 3 zile destul de lejere la dispoziţie, proiectul poate fi făcut într-o zi cu mai mult efort şi ai putea să te apuci chiar de astăzi de el. Ce faci? Din experienţa mea, există câteva variante de răspuns posibile.

  • dacă tot am posibilitatea, o să-l fac azi ca să îmi iau o grijă
  • nu am chef azi, dar îl fac mâine şi poate mai adaug câteva chestii în ultima zi / o să încep să scriu de mâine câte ceva şi îl finalizez în ultima zi
  • dacă într-o zi îl termin, o să-l fac în a 3-a… de ce să mă grăbesc?
  • mă apuc de azi şi distribui munca astfel încât să fac 1/3 în fiecare zi.

Cu siguranţă ai ales un răspuns care te defineşte cel mai bine (sau faci parte din categoria celor rebeli care spun „Nu îl fac deloc. Ce se poate întâmpla?”). Eu îl aleg pe ultimul. Îmi place să alternez lucrurile aşa că aleg să lucrez în fiecare zi dar să mai fac şi altceva pe lângă asta. Nu am fost niciodată adepta lucrului făcut din timp dar nici a celui lăsat pe ultima sută de metri.

Acum apare o întrebare: Este vreo variantă de răspuns greşită? Nu poţi răspunde deocamdată la această întrebare. Totul depinde de rezultatul final, evident.

Să zicem că ai ales varianta 3 şi ai făcut un proiect de nota 10. Poate cineva să te condamne că ai procrastinat în primele 2 zile? Nu prea.  Deşi, alegând varianta 3, ţi-ai asumat un risc. Dacă intervenea o problemă în ultima zi şi efectiv nu mai puteai să faci proiectul? Din cauza asta, varianta 1 e cea mai sigură. Cu cât îţi laşi mai puţine zile pentru a face un lucru, cu atât creşte şi riscul de a nu fi capabil să îl faci. Am învăţat să nu subestimez lucrurile imprevizibile care pot apărea de pe o zi pe alta.

Aşa cum am spus, rezultatul final contează. Fiecare dintre noi munceşte în propriul stil. Revin din nou la părerea că şi aici trebuie să existe un echilibru. Nu trebuie să ne agitam din prima zi că nu avem destul timp şi nici să ne trezim seara în ultima zi că nu am făcut nimic până atunci şi să facem ceva doar ca să fie făcut. Ia ca exemplu articolul acesta. Mi-am impus ca până sâmbătă seara să-l postez. M-am gândit despre ce să scriu în ultimele 2 zile, ieri seară aveam în minte titlul şi câteva idei pentru conţinut, azi am lucrat la el, cu pauze în care am mai făcut curat, am mâncat, am mai stat pe telefon, am făcut ceva workout. Am respectat termenul limită şi sunt şi mulţumită de rezultat. Exista un risc să nu reuşesc să termin de scris la timp? Normal. But the risk was calculated and I’m not bad at math.