După o lună de facultate… tot în vacanţă

O să fiu sinceră: o săptămână de vacanţă după sesiune nu îmi ajunge. Aşa a fost după fiecare sesiune de iarnă. Vara e altă poveste, că na, sunt 3 luni de vacanţă. Dar cumva, am hotărât că eu vreau să îmi extind încă puţin vacanţa dintre semestre.

Nu vreau să se interpreteze greşit. Mă duc la facultate, particip la cursuri online. Aş zice că sunt implicată fizic, dar mintal încă nu am reuşit. Chiar am încercat totuşi, dar simt că am nevoie de timp în plus în care să îmi mai odihnesc neuronii. Aşa că m-am gândit care ar fi cel mai bun mod de relaxare. Având în vedere faptul că într-un an am călătorit de câteva ori la munte şi la Bucureşti, m-am gândit că ar fi ideale mici călătorii de o zi prin apropierea Craiovei. Desigur, mulţi ar spune că o asemenea escapadă nu face o diferenţă aşa mare. Asta credeam şi eu înainte. Acum am observat că sunt mai activă atât fizic cât şi psihic. Este vorba de o zi cu totul diferită faţă de celelalte.

Am marcat cu X locurile în care am fost  pe parcursul a trei săptămâni în luna martie. Desigur, nu sunt locuri pe care nu le-am mai văzut, dar nu asta contează. Contează faptul că după o săptămână de plimbat prin spital şi de stat cu ochii în ecranul laptopului, am avut o zi în care am schimbat puţin peisajul.  Şi spre norocul meu, şi vremea a ţinut cu mine. Cu toate că de trei ani încoace avem parte de o mică iarnă prin a doua jumătate a lunii martie, am găsit totuşi o zi cât de cât buna de călătorit în fiecare săptămână.

Cât o să mai dureze prelungirea vacanţei mele? Încă nu ştiu. Având în vedere că tot apar restricţii noi, nimic nu e sigur. Dar… dacă şi contextul actual îmi permite, eu mi-aş dori să continui tot aşa până la vacanţa de Paşte (inclusiv). Aş fi putut să folosesc timpul acesta în scopul facultăţii şi să învăţ? Categoric. Dar am ales să nu fac asta şi nu îmi regret decizia. Am luat hotărârea ca semestrul acesta să fie mai lejer. Cred că este ultimul semestru în care îmi permit să nu mă implic pe cât ar trebui. Cine ştie… poate că dacă nu ar fi venit pandemia, nu aş fi gândit asta acum, dar a trecut deja un an de când covid-ul ne-a schimbat viaţa şi încă nu pare că o să revenim la normal prea curând.

Şi mai jos am zis să pun şi câteva poze mai drăguţe de prin locurile pe unde am fost.

Spiritul sărbătorilor

Sau chiar de dinainte să inceapă facultatea idk

Aşa mult îmi place perioada asta din an! Vin sărbătorile! Yey! Dar cel mai important, avem şi noi o oarecare vacanţă. De ce zic oarecare? Teoretic, vacanţa noastră este de pe 23 decembrie până pe 4 ianuarie, ceea ce înseamnă cam 11 zile… Nici măcar 2 săptămâni. Dar mă rog, să ne bucurăm de ce ne oferă facultatea, că putea fi şi mai rău.

Chiar dacă a fost un semestru făcut aproape în totalitate online, am ajuns să fiu destul de obosită acum, pe final de an. În orice caz, nu se compară cu oboseala din alţi ani, aşa că nu vreau să pară că mă plâng prea mult. Deşi, am observat că mă simţeam mult mai fresh după stagiul făcut dimineaţa la facultate. Acum, de când am trecut complet în online, parcă aş dormi non-stop. Presupun că mersul pe jos prin frig până la facultate şi înapoi mă scoteau din starea asta de vegetaţie şi eram oarecum mai productivă pe parcursul zilei.

Şi totuşi, ce îmi place cel mai mult la aceste ultime săptămâni din decembrie? În primul rând, pauza de la facultate. Nu mai adorm cu gândul că ziua următoare trebuie să mă trezesc la 7:55 ca să ajung la stagiul de la 8. Chiar prefer o dimineaţă în care să stau să lenevesc în pat şi să nu ma deplasez 2 metri până la birou. Şi nu e vorba doar de dimineaţă. Toată ziua e liberă! Acum am atâta timp să ies în oraş, să merg la cumpărături şi să mă enervez când văd că nu există nicio distanţare sociala. Dar hei, măcar nu e facultate.

În al doilea rând, deşi ştiu că după vacanţă urmează sesiunea, iar materiile din semestrul acesta nu sunt chiar cele mai lejere, pot să am vreo 2 zile înainte şi după Crăciun în care zic “Azi nu învăţ că e Crăciunul.” La fel şi cu Anul Nou… Cine învaţă pe 31, 1, 2? Nimeni. Ok, aproape nimeni, nu am cum să fiu 100% sigură şi totodată nu vreau să subestimez pe nimeni. Acum, faptul că nu învăţ este complet justificat de aceste sărbători. În concluzie, mă pot uita la seriale cu o doză mai mică de stres. Vine sesiunea, dar doar n-o să învăţ de sărbători.

E o perioadă aparte în felul ei… Până la urmă, e doar o dată pe an. Şi chiar dacă a fost un an mai deosebit (să zicem), şi oricât de Grinch aş fi eu (alţii au spus-o), tot mă bucur de acest miligram de “magia sărbătorilor”. Şi aşa viaţa a devenit destul de tristă în ultima vreme, aşa că trebuie să ne bucurăm de lucrurile mici, care acum un an poate nu ne ofereau vreun motiv de bucurie.