După o lună de facultate… tot în vacanţă

O să fiu sinceră: o săptămână de vacanţă după sesiune nu îmi ajunge. Aşa a fost după fiecare sesiune de iarnă. Vara e altă poveste, că na, sunt 3 luni de vacanţă. Dar cumva, am hotărât că eu vreau să îmi extind încă puţin vacanţa dintre semestre.

Nu vreau să se interpreteze greşit. Mă duc la facultate, particip la cursuri online. Aş zice că sunt implicată fizic, dar mintal încă nu am reuşit. Chiar am încercat totuşi, dar simt că am nevoie de timp în plus în care să îmi mai odihnesc neuronii. Aşa că m-am gândit care ar fi cel mai bun mod de relaxare. Având în vedere faptul că într-un an am călătorit de câteva ori la munte şi la Bucureşti, m-am gândit că ar fi ideale mici călătorii de o zi prin apropierea Craiovei. Desigur, mulţi ar spune că o asemenea escapadă nu face o diferenţă aşa mare. Asta credeam şi eu înainte. Acum am observat că sunt mai activă atât fizic cât şi psihic. Este vorba de o zi cu totul diferită faţă de celelalte.

Am marcat cu X locurile în care am fost  pe parcursul a trei săptămâni în luna martie. Desigur, nu sunt locuri pe care nu le-am mai văzut, dar nu asta contează. Contează faptul că după o săptămână de plimbat prin spital şi de stat cu ochii în ecranul laptopului, am avut o zi în care am schimbat puţin peisajul.  Şi spre norocul meu, şi vremea a ţinut cu mine. Cu toate că de trei ani încoace avem parte de o mică iarnă prin a doua jumătate a lunii martie, am găsit totuşi o zi cât de cât buna de călătorit în fiecare săptămână.

Cât o să mai dureze prelungirea vacanţei mele? Încă nu ştiu. Având în vedere că tot apar restricţii noi, nimic nu e sigur. Dar… dacă şi contextul actual îmi permite, eu mi-aş dori să continui tot aşa până la vacanţa de Paşte (inclusiv). Aş fi putut să folosesc timpul acesta în scopul facultăţii şi să învăţ? Categoric. Dar am ales să nu fac asta şi nu îmi regret decizia. Am luat hotărârea ca semestrul acesta să fie mai lejer. Cred că este ultimul semestru în care îmi permit să nu mă implic pe cât ar trebui. Cine ştie… poate că dacă nu ar fi venit pandemia, nu aş fi gândit asta acum, dar a trecut deja un an de când covid-ul ne-a schimbat viaţa şi încă nu pare că o să revenim la normal prea curând.

Şi mai jos am zis să pun şi câteva poze mai drăguţe de prin locurile pe unde am fost.